Dictionar de sinonime

FĂNĂRÁŞ s. v. licurici.

FĂPTUÍ vb. v. comite.

FĂPTUÍRE s. v. comitere.

FĂLŢUÍ vb. (TEHN.) a lămbui.

FĂPTÁŞ s. 1. v. infractor. 2. v. autor.

FĂPTÚRĂ s. 1. v. animal. 2. v. vedere. 3. v. sta-tură. 4. v. natură.

FĂPTUITÓR s. 1. v. infractor. 2. v. autor.

FĂRBUÍ vb. v. colora, vopsi.

FĂRĂFÚND s. v. abis, adânc, prăpastie.

FĂRĂDELÉGE s. v. ticăloşie.

FĂRĂDELÉGE adj., s. v. abject, infam, josnic, mişel, mizerabil, mârşav, nedemn, nele-giuit, nemernic, netrebnic, ticălos.

FĂRĂDELÉGE adj. v. mişelesc, ruşinos, sce-lerat.

FĂRĂ conj. v. ci, dar, însă, numai.

FĂRĂ adv. 1. (înv.) bez. (A dat tributul, ~ plocon.) 2. v. minus.

FĂPTÚRĂ s. v. aspect, configuraţie, confor-maţie, divinitate, dumnezeu, fizionomie, formă, idol, înfăţişare, profil, struc-tură, zeitate, zeu.

FĂRBUÍT adj. v. colorat, vopsit.

FĂRBUÍRE s. v. colorare, colorat, vopsire, vopsit.

FĂRÂMÁ vb. v. sfărâma.

FĂRÂMÁT adj. v. zdrobit.

FĂRÂMÁRE s. v. sfărâmare.

FĂRÂMÍCĂ s. v. fărâmiţă.

FĂRÂMĂTÚRĂ s. v. brac, fărâmă, firimitură, sfărâmătură.

FĂRÂMĂ s. 1. v. bucăţică. 2. v. firimitură. 3. v. pic.

FĂRÂMĂTÚRĂ s. v. sfărâmătură.

FĂRÂMICIÓS adj. v. sfărâmicios.

FĂRÂMIŢÁRE s. v. mărunţire.

FĂRÂMIŢÁ vb. v. mărunţi.

FĂRÂMIŢÁT adj. v. mărunţit.

FĂRŞÁNG s. v. câşlegi.

FĂRÂMÍŢĂ s. fărâmică.