Toate definitiile
PALMĂ-CU-SPÍNI s. v. broască.
SPIN-DE-MÚCEDĂ s. v. scai-albastru, scai-vânăt.
BUREŢI-DE-SPÍNI s. pl. v. pâinişoară.
spin (-ni), s. m. – 1. Ghimpe. – 2. Țepușă, așchie. – 3. Ciulin (Carduus acanthoides, C. Kerneri, C. nutans). – 4. Plante spinoase (Prunus spinosa, Xanthium spinosa, Eryngium planum, E. campestre). – Mr. schin, megl. spin. Lat. spῑnus (Pușcariu 1619; REW 8155), cf. it. spino, prov. espin, sp. espino, port. espinho. – Der. spinărie, s. f. (desiș de spini); spinet (var. spiniș), s. n. (loc cu spini); spinos, adj. (cu spini); înspina, vb. (a înțepa, a împunge cu un spin); spinui, vb. (a îngrădi cu gard de spini); spinuță, s. f. (bănică, Phyteuma orbiculare, P. Wagneri); schinel, s. m. (plantă, Cnicus benedictus).
SPIN2, spini, s. m. (Fiz.) Moment cinetic propriu electronului sau oricărei alte particule elementare. – Din engl., fr. spin.
SPIN s. 1. (BOT.) ghimpe, mărăcine, ţeapă, ţepuşă, (reg.) şteap. (Măceşul e plin de ~i; s-a înţepat într-un ~ al măceşului.) 2. v. mărăcine. 3. (BOT.; Carduus acanthoides) (reg.) cătină, crăpuşnic, porumbel, scai, scaiete, unghia-ursului. 4. (BOT.; Carduus kerneri) scaiete, (reg.) scai. 5. (TEHN.) ştift, cui cilindric.
SPIN s. v. aşchie, ciulin, holeră, porumbar, porumbel, scaiul-dracului, ţeapă, ţepuşă.
SPIN s.m. (Fiz.) Impuls propriu de învârtire al particulelor elementare și al cuantelor. [< engl., fr. spin, cf. engl. spinning moment – moment de rotire < spin – a roti].
SPIN1, spini, s. m. I. 1. Organ în formă de țeapă care crește pe tulpina, pe ramurile, pe frunzele, pe fructele etc. unor plante; ghimpe. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) pe (sau ca pe) spini = a fi neliniștit, nerăbdător. A fi (sau a sta) ca pe un spin în ochii (sau în inima, în coasta) cuiva = a nu fi pe placul cuiva, a constitui o prezență neplăcută pentru cineva; a incomoda pe cineva. 2. Nume dat mai multor plante erbacee sau lemnoase care au spini1 (I 1). ♦ Spec. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina spinoasă și ramificată, cu frunze dințate și spinoase și cu flori roșii, dispuse în capitule (Carduus acanthoides). II. 1. Parte în formă de spin1 (I 1) a cârligului de undiță, situată în vârful acestuia. 2. Știft. – Lat. spinus „prun sălbatic”.
SPINUL-ASÍNULUI s. v. păliur.
SPINUL-VÂNTULUI s. v. scai-albastru, scai-vânăt.
BURETE-DE-SPÍN s. v. nicorete.
SPIN1 s. m. (fiz.) impuls propriu de învârtire al particulelor elementare și al cuantelor. (< engl., fr. spin)
SPIN2 (I) - elem. „spin, ghimpe”. (< fr. spin/i/-, cf. lat. spina)
hóleră (nord) și holéră (sud) f., pl. e (rus. holéra, d. ngr. și vgr. holéra, it. coléra, lat. chólera). O boală caracterizată pin [!] vărsăturĭ, fiorĭ, cîrceĭ, lividitate și diareĭe cu mucozitățĭ și care, în cîte-va ore, reduce bolnavu aproape la un schelet. (A bîntuit la noĭ cu furie la 1831). Fig. Iron. Femeĭe foarte urîtă saŭ foarte rea (V. cĭumă). O plantă din familia compuselor (xanthium spinósum) caracterizată pin niște ghimpĭ trifurcațĭ. A fost adusă la noĭ de Cazacĭ, de coadele cailor cărora s´a aninat sămînța eĭ în timpu războaĭelor contra Turcilor între 1819-1828. De aceĭa i se zice și spin muscălesc. – Fals coleră.
spin-muscălésc (plantă) s. m.