Toate definitiile
ABATÁJ, abataje, s. n. 1. Operație de tăiere sau de extragere a unui minereu sau a unei roci din zăcăminte; p. ext. loc unde se execută această operație. 2. Operație de doborâre a arborilor (în exploatările forestiere). 3. Uciderea vitelor la abator printr-o singură lovitură. 4. Înclinare pe o parte a unei nave, pentru a fi reparată. – Fr. abattage.
ABATÁJ, abataje, s. n. 1. Operație de tăiere sau de extragere a unui minereu sau a unei roci dintr-un zăcământ; p. ext. loc unde se execută această operație. 2. Operație de doborâre a arborilor (În exploatările forestiere). 3. Tăiere, sacrificare a vitelor la abator. ♦ Ansamblu de operații făcute la abator de la introducerea animalelor în sala de tăiere până la tranșarea cărnii. 4. Operație de înclinare a unei nave mici în vederea reparării, curățirii etc. – Din fr. abattage.
ABATÁJ s. (prin Transilv.) ort. (~ul unei mine.)
ABATÁJ s.n. 1. Tăiere și extragere a unui minereu sau a unei roci dintr-un zăcământ; (p. ext.) loc unde se face această operație. 2. Doborâre a arborilor. 3. Ucidere a vitelor la abator. 4. Înclinare pe o parte a unei nave spre a putea fi reparată; carenaj. [Pl. -je. / < fr. abattage].
abatáj s. n. 1. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operația însăși. 2. doborâre a arborilor în exploatările forestiere. 3. sacrificare a animalelor, la abator. 4. înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj (1). (< fr. abattage)