Toate definitiile

ABITÁȚIE s. f. (Jur.) Drept de folosință a unei case de locuit care este proprietatea altuia. – Din fr. [droit d']habitation.

ABITÁȚIE s.f. Dreptul de a locui într-o casă proprietate a altuia. [Var. habitație s.f. / cf. fr. habitation, lat. habitatio].

abitáție s. f. drept de folosință a unei case, proprietate a altcuiva. (< fr. habitation, lat. habitatio)

ABITÁȚIE s. f. (Jur.) Dreptul de a locui într-o casă.

abitáție (-ți-e) s. f., art. abitáția (-ți-a), g.-d. abitáții, art. abitáției