Toate definitiile

ABJURÁRE, abjurări, s. f. Acțiunea de a abjura și rezultatul ei. – V. abjura.

ABJURÁRE s. abjuraţie, lepădare, renegare. (~ a unei doctrine.)

ABJURÁRE s.f. Renegare, renunțare publică (la o idee, la o doctrină etc.); abjurație. [< abjura].

ABJURÁRE, abjurări, s. f. (Rar) Acțiunea de a abjura și rezultatul ei.

*abjurațiúne f. (lat. abjurátio, -ónis). Acțiunea de a abjura. – Și -áție, dar ob. -are.

abjuráre s. f., g.-d. art. abjurắrii; pl. abjurắri