Toate definitiile

AMÁ interj. (Înv., ir.) Zău că..., zău așa. – Din tc. ama „însă”, ngr. amá.

amá interj. – Zău că... zău așa. – Mr. ama. Ngr. ἀμμά (Șeineanu, II, 18; Lokotsch 64); cf. tc. emme (arab. ammā), alb., bg. amá.

AMÁ interj. (Înv., ir.) Zău că..., zău așa! – Tc. amma „însă” (ngr. ama).

áma și (vechĭ) amá interj. plină de ironie orĭ dispreț (turc. amma d. ar. emma; ngr. ma, bg. sîrb. ama, id.). Dar ce, halal: Ama om deștept! Ama cap de boŭ! Ama aĭ vorbit și tu! Conj. Sud. Dar, însă: știință avusese, ama n' avea practică (Iov. 205).

amá interj.