Toate definitiile

AMBULÁNȚĂ, ambulanțe, s. f. Instalație sanitară mobilă, în spatele frontului, care dă răniților primele ajutoare. ♦ Vehicul special amenajat pentru transportul la spital al celor accidentați sau grav bolnavi; salvare. – Din fr. ambulance.

AMBULÁNŢĂ s. autosalvare, autosanitară, salvare, sanitară.

AMBULÁNȚĂ s.f. Instalație medicală temporară, amenajată pentru a da primele ajutoare răniților în apropierea câmpului de luptă. ♦ Vehicul destinat transportului răniților și al bolnavilor în stare gravă. [< fr. ambulance].

AMBULÁNȚĂ s. f. 1. formație sanitară care dă răniților primele ajutoare pe câmpul de luptă. 2. vehicul destinat transportului accidentaților și al bolnavilor în stare gravă. (< fr. ambulance)

AMBULÁNȚĂ, ambulanțe, s. f. Formație medicală mobilă care dă răniților primele ajutoare pe câmpul de luptă. ♦ Vehicul special amenajat pentru transportul la spital al celor accidentați sau grav bolnavi. – Fr. ambulance.

*ambulánță f., pl. e (d. ambulant; fr. ambulance). Spital în căruțe care urmează armata. Serviciŭ poștal în tren.

ambulánță s. f., g.-d. art. ambulánței; pl. ambulánțe