Toate definitiile

ambușúră s. f., pl. ambușure

AMBUŞÚRĂ s. v. muştiuc.

AMBUȘÚRĂ s.f. Parte a unui instrument muzical de suflat prin care se suflă cu gura; muștiuc. [< fr. embouchure].

AMBUȘÚRĂ s. f. muștiuc (1). (< fr. embouchure)

ambușúră s. f., g.-d. art. ambușúrii; pl. ambușúri

AMBUȘÚRĂ, ambușuri, s. f. Parte a unui instrument muzical de suflat prin care se suflă aerul cu gura; muștiuc. – Din fr. embouchure.

AMBUŞÚRĂ s. v. muştiuc.

AMBUȘÚRĂ s.f. Parte a unui instrument muzical de suflat prin care se suflă cu gura; muștiuc. [< fr. embouchure].

AMBUȘÚRĂ s. f. muștiuc (1). (< fr. embouchure)