Toate definitiile

AMENINȚĂTÓR, -OÁRE, amenințători, -oare, adj. (Adesea adverbial) Care amenință, care sperie, care îngrozește. – Amenința + suf. -ător.

AMENINŢĂTÓR adj. 1. (înv. şi reg.) sperios. (Striga cu glas ~.) 2. v. primejdios.

AMENINȚĂTÓR, -OÁRE, amenințători, -oare, adj. (Adesea adverbial) Care amenință; care sperie, care îngrozește. – Din amenința + suf. -(ă)tor.

amenințătór, -oáre adj. Care amenință. V. iminent și cominatoriŭ.

amenințătór adj. m., pl. amenințătóri; f. sg. și pl. amenințătoáre