Toate definitiile

AMPLIFICATÓR, amplificatoare, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a amplifica. 2. S. n. Aparat sau mașină electrică ce mărește valorile caracteristice ale unui fenomen cu ajutorul energiei luate de la o sursă separată. ◊ Amplificator de antenă = amplificator montat în imediata apropiere a unei antene pentru asigurarea unei recepții îmbunătățite a posturilor locale sau pentru recepția posturilor îndepărtate. Amplificator de putere = aparat electronic de amplificare a semnalului furnizat de preamplificator. Amplificator stereofonic = ansamblu construit din două sau mai multe amplificatoare, folosit pentru transmisia stereofonică a sunetului. – Din fr. amplificateur.

AMPLIFICATÓR, -OÁRE adj. Care amplifică, mărește, intensifică. // s.n. Aparat care amplifică valorile unui fenomen, luând energie de la o sursă separată. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. amplificateur, it. amplificatore, lat. amplificator].

AMPLIFICATÓR, -OÁRE I. adj. care amplifică; amplificativ. II. s. n. aparat, dispozitiv electric care mărește valorile caracteristice unui fenomen, luând energie de la o sursă separată. (< fr. amplificateur)

AMPLIFICATÓR, amplificatoare, s. n. Aparat care mărește valorile caracteristice ale unui fenomen cu ajutorul energiei luate de la o sursă separată. – După fr. amplificateur.

amplificatór¹ adj. m., pl. amplificatóri; f. sg. și pl. amplificatoáre

amplificatór² s. n., pl. amplificatoáre