Toate definitiile

ANASTRÓFĂ, anastrofe, s. f. Schimbare a ordinii obișnuite a cuvintelor într-o propoziție, cu scopul de a atrage atenția asupra unui amănunt. – Din fr. anastrophe, germ. Anastrophe.

ANASTRÓFĂ s.f. (Lit.) Inversare a topicii normale a cuvintelor în frază. [< fr. anastrophe].

ANASTRÓFĂ s. f. 1. procedeu stilistic constând în inversarea topicii normale a cuvintelor într-o propoziție. 2. perioadă cu modificări rapide în forma organismelor. (< fr. anastrophe)

ANASTRÓFĂ, anastrofe, s. f. Schimbare a ordinii obișnuite a cuvintelor într-o propoziție. – Fr. anastrophe (< gr.).

anastrófă (nas-tro- / -na-stro-) s. f., g.-d. art. anastrófei; pl. anastrófe

*anastrófă f., pl. e (vgr. anastrophé, d. strépho, întorc). Ret. Inversiune: te du îld. du-te.