![]() Caută
Traducere
|
Toate definitiileANCHÉTĂ, anchete, s. f. Cercetare ordonată sau efectuată de o autoritate publică, pentru a clarifica împrejurările în care s-a produs un fapt și pentru a stabili răspunderile. ♦ Cercetare științifică făcută pe teren. – Din fr. enquête. ANCHÉTĂ s. 1. (JUR.) anchetare, cercetare, instruire, (livr.) instrumentare, (înv.) sprafcă, (rusism înv.) comandirovcă. 2. v. sondaj. anchétă (anchéte), s. f. – Cercetare. Fr. enquête. – Der. ancheta, vb., din fr. enquêter; anchetator, adj. ANCHÉTĂ s.f. Cercetare făcută de o autoritate publică cu scopul de a stabili vinovații și împrejurările în care s-a produs un fapt. ♦ Cercetare pe teren făcută în scop științific; sondaj. [< fr. enquête]. ANCHÉTĂ s. f. 1. cercetare făcută de o autoritate publică în scopul stabilirii împrejurărilor în care s-a produs un fapt și a răspunderilor. 2. metodă de investigație științifică, prin cercetarea pe teren; (p. ext.) gen publicistic în care se prezintă rezultatele unor asemenea cercetări. (< fr. enquête) ANCHÉTĂ, anchete, s. f. Cercetare orânduită sau efectuată de o autoritate publică, pentru a clarifica împrejurările în care s-a produs un fapt și pentru a stabili eventuale răspunderi și vinovății. ♦ Cercetare științifică făcută pe teren. Anchetă dialectală. – Fr. enquête. *anchétă f., pl. e (fr. enquête. V. chetă). Cercetare, maĭ ales din partea uneĭ autoritățĭ: anchetă judiciară. raid-anchétă s. n., pl. ráiduri-anchétă anchétă s. f., g.-d. art. anchétei; pl. anchéte ANCHETÁ, anchetez, vb. I. Tranz. A supune unei cercetări amănunțite; a face o anchetă. – Din anchetă. ANCHETÁ vb. (JUR.) a cerceta, a instrui, (livr.) a instrumenta. (A ~ un caz.) ANCHETÁ vb. I. tr. 1. A cerceta (un fapt, o persoană} printr-o anchetă; a face o anchetă. 2. A întreprinde o cercetare în scop științific. [< fr. enquêter]. ANCHETÁ vb. tr. a face o anchetă. (< fr. enquêter) ANCHETÁ, anchetez, vb. I. Tranz. A supune unei cercetări amănunțite; a face o anchetă. – Din anchetă. *anchetéz v. tr. (fr. enquêter). Fac anchetă, cercetez. anchetá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancheteáză |