Toate definitiile

ANECDÓTĂ, anecdote, s. f. 1. Istorioară cu poantă hazlie. 2. Întâmplările descrise într-o operă literară; intrigă, scenariu, acțiune epică. – Din fr. anecdote.

ANECDÓTĂ s. glumă, spirit, (reg.) polojenie, (fam.) banc. (A spus o ~ reuşită.)

ANECDÓTĂ s.f. 1. Fapt puțin cunoscut din viața particulară a unei personalități. 2. Scurtă povestire hazlie, spirituală, cu un sfârșit deosebit, neașteptat. ♦ (Rar) Povestire, poveste. [< fr. anecdote, cf. gr. anekdotos – inedit].

ANECDÓTĂ s. f. 1. fapt puțin cunoscut din viața particulară a unei personalități. 2. scurtă povestire hazlie, spirituală, cu un sfârșit deosebit, neașteptat. (< fr. anecdote, gr. anekdota)

ANECDÓTĂ, anecdote, s. f. Istorioară hazlie cu un final neașteptat (care se transmite mai ales pe cale orală). – Fr. anecdote (< gr.).

*anecdótă f., pl. e (vgr. anékdotos, inedit, nescos). Mic fapt istoric puțin știut. Povestire scurtă și spirituală. V. znoavă.

anecdótă s. f., g.-d. art. anecdótei; pl. anecdóte