Toate definitiile

ANEMOCÓRD, anemocorde, s. n. Armoniu cu corzi. – Din fr. anémocorde.

ANEMOCÓRD s. n. armoniu cu corzi. (< fr. anémocorde)

anemocórd s. n., pl. anemocórduri

ANEMOCÓRD s.n. Armoniu cu corzi. [Pl. -duri. / < fr. anémocorde, cf. gr. anemos – vânt, corda – coardă].

ANEMOCÓRD s. n. armoniu cu corzi. (< fr. anémocorde)