Toate definitiile

ANEMOMÉTRU, anemometre, s. n. Instrument pentru măsurarea vitezei gazelor în conducte, a aerului în atmosferă, a unui avion în aer. – Din fr. anémomètre.

ANEMOMÉTRU s.n. Instrument de măsurat viteza gazelor în conducte, a vântului, a unui avion în raport cu aerul. [< fr. anémomètre].

ANEMOMÉTRU s. n. instrument folosit în anemometrie. (< fr. anémomètre)

ANEMOMÉTRU, anemometre, s. n. Instrument pentru măsurarea vitezei gazelor în conducte, a aerului în atmosferă, a unui avion în raport cu aerul. – Fr. anémomètre (< gr.).

*anemométru n., pl. e (vgr. ánemos, vînt, și métron, măsură. V. inimă). Fiz. Instrument de măsurat ĭuțeala vîntuluĭ.

anemométru (-me-tru) s. n., art. anemométrul; pl. anemométre