Toate definitiile

ANEVOÍNȚĂ, anevoințe, s. f. (Înv.) Dificultate, greutate. – Anevoie + suf. -ință.

ANEVOÍNŢĂ s. v. dificultate, greutate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, nevoie, obstacol, oprelişte, piedică, stavilă.

ANEVOÍNȚĂ, anevoințe, s. f. (Înv.) Dificultate, greutate. – Din anevoie + suf. -ință.

anevoínță f., pl. e (d. anevoĭe). Greutate, dificultate: mergea cu anevoință.

anevoínță (înv.) s. f., g.-d. art. anevoínței; pl. anevoínțe