Toate definitiile

ANIZOTROPÍE s. f. Însușire a unui corp de a fi anizotrop. – Din fr. anisotropie.

ANIZOTROPÍE s. (FIZ.) eolotropie. (~ unui corp.)

ANIZOTROPÍE s.f. (Fiz.) Proprietate a unei substanțe de a prezenta caracteristici fizice variate în funcție de direcția de măsurare și de observare. [Gen. -iei. / < fr. anisotropie, cf. gr. anisos – inegal, tropein – a întoarce].

ANIZOTROPÍE s. f. 1. proprietate a unui corp de a prezenta caracteristici mecanice, optice, electrice, magnetice etc. variate; eolotropie. 2. (biol.) însușire a unui organ de a reacționa diferit la excitații externe. (< fr. anisotropie)

!anizotropíe (a-ni-zo-tro-/an-i-) s. f., art. anizotropía, g.-d. anizotropíi, art. anizotropíei