Toate definitiile

ANORMÁL, -Ă, anormali, -e, adj. Care se abate de la normal; contrar regulilor, normelor obișnuite. ♦ (Despre ființe) Cu infirmități fizice sau psihice. – Din fr. anormal, lat. anormalis.

ANORMÁL adj. 1. nefiresc, nenormal, neobişnuit. (O situaţie ~.) 2. v. patologic.

Anormal ≠ normal

ANORMÁL, -Ă adj. Contrar regulilor, normelor obișnuite. ♦ (Despre oameni) Care prezintă infirmități fizice sau psihice. [< fr. anormal, cf. lat.med. anormalis].

ANORMÁL, -Ă adj. contrar regulilor, normelor. ◊ (despre oameni) care prezintă infirmități fizice sau psihice. (< fr. anormal)

ANORMÁL, -Ă, anormali, -e, adj. Care se abate de la normele obișnuite; (despre ființe) cu infirmități fizice sau psihice. – Fr. anormal (lat. lit. anormalis).

*anormál, -ă adj. (mlat. anormalis, d. vgr. a-, fără, și lat. normalis, normal, regular). Contra normeĭ: dezvoltare, formațiune anormală. Adv. Dezvoltat anormal.

anormál (neobișnuit) adj. m., pl. anormáli; f. anormálă, pl. anormále