Toate definitiile

ANTONÍCĂ, antonici, s. f. Plantă erbacee cu flori albe și fructe aromatice, care crește în pădurile de munte (Chaerophyllum aromaticum). – Anton (n. pr.) + suf. -ică.

ANTONÍCĂ s. (BOT.; Chaerophyllum aromaticum) (reg.) borşer, crastavan, laba-gâştii.

antonícă (-ci), s. f. – Plantă, angelică (Archangelica officinalis). De la [sfîntul] Anton (Hasdeu).

ANTONÍCĂ s. f. Plantă erbacee cu flori albe și fructe aromatice (Chaerophyllum aromaticum). – Din Anton + suf. -ică.

antonícă (plantă) s. f., g.-d. art. antonícii; pl. antoníci