Toate definitiile
ANÚME adj. invar., adv. I. Adj. invar. Care se face, se spune etc. în mod special. O vorbă anume. II. Adv. 1. Cu nume de... ♦ Iată care; adică. În limba română sunt trei genuri, și anume: masculin, feminin și neutru. 2. Înadins, special; cu scopul. A venit anume pentru mine. 3. În mod precis, exact. Cât anume ? – A3 + nume.
ANÚME adv., adj. 1. adv. v. adică. 2. adv. dinadins, expres, intenţionat, înadins, special. (A procedat ~ în acest sens.) 3. adv. special, (înv.) specialmente. (M-am dus ~ la el.) 4. adj. v. anumit.
ANÚME1 adj. invar. Deosebit, special. O vorbă anume. – Din a3 + nume.
ANÚME2 adv. 1. Cu numele de... ♦ Iată care; adică. În limba română sunt trei genuri și anume: masculin, feminin și neutru. 2. Înadins, intenționat; cu scopul. A venit anume pentru mine. 3. În mod precis; exact. Cât anume ? – Din a3 + nume.
anúme adj. și pron. indefinit fix (d. nume și a 4). Numit, care se numește, cu numele de: un om anume (vechĭ și pre anume). Ion. Adv. În adins, cu intențiune: anume n' am venit. Vechĭ. Crezînd, închipuindu-țĭ: anume că este și el unul den [!] Grecĭ l-aŭ lovit (Cost. I,293). Așa zicînd, sanchi, supt cuvînt că, pretinzînd că, pretextînd că: Hmil cu oștile gata era, anume spre părțile Mosculuĭ (Cost. I,319). Un anume, o anume (pron. indefinit fix) un oare-care, o oare-care: un anume Ion. Anumit, determinat, special: o anume femeĭe (saŭ o femeĭe anume) care să-l îngrijească. Anumit, determinat, precis, fix: o anume cantitate. – Și anume (adv.), anume, pe nume, după nume: eraŭ treĭ, și anume: Vasile, Grigore și Ion. – Ardeleniĭ, traducînd după germ. nämlich, fac abuz de acest anume, ca și de adică.
anúme adj. invar., adv.