Toate definitiile

APARATÚRĂ, aparaturi, s. f. Totalitate a aparatelor care asigură funcționarea și controlul unei anumite instalații, mașini etc.; p. ext. aparataj. – Din germ. Apparatur.

APARATÚRĂ s. (TEHN.) aparataj. (O ~ modernă.)

APARATÚRĂ s.f. Ansamblul aparatelor care ajută la funcționarea unei instalații. [< germ. Apparatur].

APARATÚRĂ s. f. ansamblul aparatelor care asigură funcționarea, controlul și reglarea unei mașini sau instalații. (< germ. Apparatur)

APARATÚRĂ s. f. Totalitatea aparatelor care asigură funcționarea unei anumite instalații. – Germ. Apparatur.

*aparatúră f., pl. ĭ (d. aparat. V. apărătură). Utilaj, totalitatea aparatelor saŭ mașinilor.

aparatúră s. f., g.-d. art. aparatúrii; pl. aparatúri

APĂRĂTÚRĂ s. branişte, opritură. (Locul în pădure unde copacii au fost tăiaţi se numeşte ~.)

APĂRĂTÚRĂ s. v. fortificaţie, întăritură.

apărătúră, apărătúri, s.f. (înv. și pop.) 1. piedică, obstacol 2. loc apărat de o îngrăditură 3. protecție, apărare 4. fortificație, fort 5. pădure tăiată acolo unde nu umblă oamenii

apărătúră f., pl. ĭ (V. aparatură). Pădure aparată (oprită) de a fi tăĭată (braniște). Vechĭ. Aparare, protecțiune, scut.