Toate definitiile
APATÍE s. f. Stare de indiferență, lipsă de interes față de orice activitate și față de lumea înconjurătoare. ♦ (În concepția filozofilor stoici antici) Ideal moral care constă în înăbușirea oricărei pasiuni. – Din fr. apathie, lat. apathia.
APATÍE s. v. indiferenţă.
APATÍE s.f. 1. Insensibilitate; inerție; dezinteres, indiferență, dezinteresare. 2. (Fil.) Noțiune în etica stoicilor, definind o stare de eliberare deplină a sufletului de orice pasiuni. [Gen. -iei. / < fr. apathie, it. apatia < lat.t. apathia, gr. apatheia < a – fără, pathos – pasiune].
APATÍE s. f. 1. lipsă de interes, indiferență; indolență, inerție. 2. (fil.; la stoici) stare de eliberare deplină a sufletului de orice pasiuni. (< fr. apathie, lat. apathia, gr. apatheia)
APATÍE s. f. Stare de indiferență, lipsă de interes, atitudine pasivă față de tot ce e în jur. – Fr. apathie (lat. lit. apathia).
*apatíe f. (vgr. apatheia, d. a-, fără, și páthos, suferință). Nesimțire, indolență.