Toate definitiile

APOTEÓTIC, -Ă, apoteotici, -ce, adj. (Rar) De apoteoză, care constituie o apoteoză. [Pr.: -te-o-] – Apote[oză] + suf. -otic (după hipnoză – hipnotic).

APOTEÓTIC adj. v. triumfal.

APOTEÓTIC, -Ă adj. (Rar) De apoteoză, privitor la apoteoză. [Pron. -te-o-. / < apoteoză].

APOTEÓTIC, -Ă adj. care constituie o apoteoză; triumfal. (< apote/oză + -otic)

APOTEÓTIC, -Ă, apoteotici, -e, adj. (Rar) De apoteoză, privitor la apoteoză. [Pr.: -te-o-] – Din apote[oză] + suf. -otic.

apoteótic (-te-o-) adj. m., pl. apoteótici; f. apoteótică, pl. apoteótice