Toate definitiile

ARDOÁRE s. f. Înflăcărare, pasiune, avânt; râvnă, zel; ardență. – Din fr. ardeur, lat. ardor.

ARDOÁRE s. 1. v. entuziasm. 2. v. avânt. 3. râvnă, sârguinţă, străduinţă, zel, (înv.) nepreget, nepregetare, osârdie, osârdnicie, osârduinţă, osârduire, osârditură, protimie. (~ lui era demnă de admirat.)

ARDOÁRE s.f. Înflăcărare, pasiune, zel. [Gen. -rei. / < fr. ardeur, cf. lat. ardor].

ARDOÁRE s. f. înflăcărare, pasiune, avânt; ardență (1). (< fr. ardeur, lat. ardor)

ARDOÁRE s. f. Înflăcărare, pasiune, avânt; zel. – Fr. ardeur (lat. lit. ardor).

*ardoáre f. (lat. ardor). Activitate, mare vioicĭune: a munci cu ardoare.

ardoáre s. f., g.-d. art. ardórii