Toate definitiile

ARVÚNĂ, arvune, s. f. (Pop.) Acont. [Var.: arvónă s. f.] – Din ngr.arravónas.

ARVÚNĂ s. v. acont.

arvúnă (arvúne), s. f. – Acont. – Var. arvun, arvon, ar(ă)voană. Mr. arăvoană, arras propias nuptias. Gr. ἀρραβὼν (› lat. arr(h)a(bo), de unde it. arra, fr. arrhes, sp. arras); cf. ngr. ἀρραβῶνα „arvună” și „promisiunea de căsătorie” (Murnu 7). – Der. arvuni, vb. (a aconta; a se angaja, a obliga); arvunitor, adj. (care dă arvună). Din rom. a trecut în rut. arawona (Miklosich, Wander., 12).

ARVÚNĂ, arvune, s. f. (Pop.) Acont (la o cumpărare, la o închiriere etc.). [Var.: arvónă s. f.] – Ngr.arravón, -vona.

arvónă (est) și arvúnă (vest) f., pl. e (ngr. arravóna, d. vgr. arrhábon, d. ebr. êrâbôn, id.; de aci și lat. árrhabo, -ónis și arrha, fr. arrhes). Banĭ (saŭ și altceva) dațĭ ca garanție p. o învoĭală pînă ce veĭ plăti tot. Vechĭ. Pl. Darurĭ la logodnă.

arvúnă (pop.) s. f., g.-d. art. arvúnei; pl. arvúne