Toate definitiile

ASCENSÓR, ascensoare, s.n Cabină sau platformă cu ajutorul căreia se transportă, pe linie verticală, mărfuri sau persoane (în clădirile cu mai multe etaje); lift. – DIn fr. ascenseur.

ASCENSÓR s. lift. (Bloc cu două ~oare.)

ASCENSÓR s.n. Cabină sau platformă care transportă oameni și materiale în sus și în jos într-o clădire cu mai multe etaje, într-o mină etc.; lift. [< fr. ascenseur].

ASCENSÓR s. n. cabină, platformă care transportă pe verticală oameni și materiale într-o clădire cu etaje, într-o mină; lift. (< fr. ascenseur)

ASCENSÓR, ascensoare, s.n Cabină sau platformă antrenată de un motor prin intermediul unui cablu, cu ajutorul căreia se transportă, pe linie verticală, mărfuri sau persoane; lift. – Fr. ascenseur (lat. lit. ascensor).

*ascensór n., pl. oare (lat. ascénsor, -óris, suitor; fr. ascenseur). Aparat pin [!] ajutoru căruĭa te suĭ saŭ te coborĭ într' o casa orĭ într' o mină fără să te foloseștĭ de scară. – Inventatoru ascensoruluĭ e George Hyde (din Statele Unite), care nu găsea chiriașĭ p. caturile superioare ale caseĭ luĭ, care avea opt caturĭ. V. hîrzob.

ascensór s. n., pl. ascensoáre