Toate definitiile
ASEPSÍE s. f. Metodă de sterilizare a instrumentelor chirurgicale, a locului unde se face operația etc. cu ajutorul căldurii, ultrasunetelor etc.; absență a microbilor în urma aplicării acestei metode. – Din fr. asepsie.
ASEPSÍE s.f. (Med.) Lipsă a oricărui germen patogen care ar putea infecta o rană, un organism etc. [Pl. -ii, gen. -iei. / < fr. asepsie, cf. gr. a – fără, sepsis – infecție].
ASEPSÍE s. f. 1. absență a germenilor microbieni. 2. sterilizare a instrumentelor și utilajelor chirurgicale. (< fr. asepsie)
ASEPSÍE s. f. Stare a unui obiect (chirurgical) caracterizată prin absența microbilor în urma sterilizării prin procedee fizice. – Fr. asepsie (< gr.).
*asepsíe f. (vgr. a-, ne-, fără, și sêpsis, putrezire. V. antisepsie). Med. Arta de a opera ferindu-te de microbĭ fără medicamente, cĭ numaĭ pin [!] curățenia lucrurilor care vin în contact cu rana.