Toate definitiile

ASFINȚÍRE s. f. Faptul de a asfinți; asfințit. – V. asfinți.

ASFINŢÍRE s. v. apus.

Asfinţire ≠ răsărire

ASFINȚÍRE s. f. (Rar) Faptul de a asfinți.

asfințíre s. f., g.-d. art. asfințírii