Toate definitiile

ASFIXIÁ, asfixiez, vb. I. Tranz. și refl. A provoca sau a suferi o asfixie; p. ext. a omorî sau a muri în urma unei asfixii. [Pr.: -xi-a] – Din fr. asphyxier.

ASFIXIÁ vb. a (se) înăbuşi, a (se) îneca, a (se) sufoca a (se) sugruma, (înv. şi pop.) a (se) năbuşi, a (se) năduşi, (înv.) a (se) împresura. (Fumul îl ~.)

ASFIXIÁ vb. I. tr. A înăbuși, a sufoca, a provoca moartea cuiva prin asfixie. ♦ refl. A se sufoca. [Pron. -xi-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. [< fr. asphyxier].

ASFIXIÁ vb. tr., refl. a (se) înăbuși, a (se) sufoca. (< fr. asphyxier)

ASFIXIÁ, asfixiez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înnăbuși, a (se) sufoca. [Pr.: -xi-a] – Fr. asphyxier.

*asfixiéz v. tr. (fr. asphyxier). Ucid pin [!] asfixie, sufoc, înăduș.

asfixiá (a ~) (-xi-a) vb., ind. prez. 3 asfixiáză, 1 pl. asfixiém (-xi-em); conj. prez. 3 să asfixiéze; ger. asfixiínd (-xi-ind)