Toate definitiile

ASIMILÁȚIE, asimilații, s. f. 1. (Fiziol.) Fază a metabolismului în care materiile nutritive introduse în organism sunt transformate În substanțe proprii acestuia. 2. (În sintagma) Asimilație clorofiliană = proces fiziologic prin care plantele verzi sintetizează (cu ajutorul luminii absorbite de clorofilă) substanțele organice din bioxidul de carbon și din apă și eliberează oxigen. 3. (Fon.) Modificare a unui sunet sub influența altuia, aflat în apropiere. – Din fr. assimilation, lat. assimilatio, -onis.

ASIMILÁŢIE s. 1. v. asimilare. 2. (FON.) asimilare. (~ consonantică.) 3. (FIZIOL.) anabolism. (~ este o fază a metabolismului.) 4. (BOT.) asimilaţie clorofiliană v. fotosinteză.

ASIMILÁȚIE s.f. 1. Asimilare. 2. Anabolism. 3. Transformare a unui sunet sub influența altui sunet apropiat. [Gen. -iei. / cf. fr. assimilation, lat. assimilatio].

ASIMILÁȚIE s. f. 1. asimilare. 2. totalitatea proceselor metabolice de sinteză care au loc în organismele vii; anabolism. (< fr. assimilation, lat. assimilatio)

ASIMILÁȚIE, asimilații, s. f. 1. Absorbție și integrare a substanțelor nutritive într-un organism. 2. (Fon.) Transformarea unui sunet sub influența altui sunet aflat în apropiere. – Fr. assimilation (lat. lit. assimilatio, -onis).

*asimilațiúne f. (lat. assimilátio, -ónis. V. asămănăcĭune). Acțiunea de a asimila. – Și -áție și -áre.

asimiláție (-ți-e) s. f., art. asimiláția (-ți-a), g.-d. art. asimiláției; pl. asimiláții, art. asimiláțiile (-ți-i-)