Toate definitiile

ASÍN, asini, s. m. (Rar) Măgar. – Lat. asinus.

ASÍN s. v. măgar.

asín (asíni), s. m. Măgar. – Var. (înv.) asen, asîn. – Istr. Ǫsir. Lat. ăsĭnus, al cărui rezultat normal a fost ásîn (Pușcariu 135; REW 704; Candrea-Dens., 100; DAR). Cuvînt curent în sec. XVI-XVIII, a fost înlocuit de măgar și reactualizat, deși fără forță, de unii scriitori din sec. XIX, cu forma latinizată. Forma f., asină, s. f. (înv., măgăriță), poate reda direct lat. asĭna, cf. it. asina, sp., port. asna.

IARBA ASÍNULUI s. v. luminiţă.

SPINUL-ASÍNULUI s. v. păliur.

ASÍN, asini, s. m. Măgar. – Lat. asinus.

ásin și ásen m. (lat. ásinus, it. ásino, fr. âne, sp. pg. asno). Vechĭ. Măgar. – Azĭ e introdus ĭar, dar ca neologizm [!].

asín s. m., pl. asíni