Toate definitiile

ASTENÍE, astenii, s. f. (Med.) Stare de oboseală intensă și prelungită, însoțită de slăbiciune fizică, de scăderea capacității de lucru intelectual etc. – Din fr. asthénie.

ASTENÍE s.f. Slăbire generală a organismului; slăbiciune, istovire. [< fr. asthénie, cf. gr. a – fără, sthenos – putere].

-ASTENÍE² elem. asten(o)-.

ASTENÍE¹ s. f. stare patologică de slăbiciune și oboseală anormală a organismului. (< fr. asthénie, gr. astheneia)

ASTENÍE s. f. Slăbire generală a organismului, lipsă de putere (fizică sau psihică). – Fr. asthénie (< gr.).

asteníe s. f., art. astenía, g.-d. art. asteníei; pl. asteníi, art. asteníile