Toate definitiile

ASTRONOMÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul aștrilor, al sistemelor de aștri, al galaxiilor și al universului. – Din fr. astronomie, lat. astronomia.

ASTRONOMÍE s.f. Știință care se ocupă cu studiul aștrilor și cu legile mișcării lor. [Gen. -iei. / cf. fr. astronomie, lat., gr. astronomia < gr. astron – astru, nomos – lege].

ASTRONÓMIE s. f. știință care studiază mișcările, structura și evoluția corpurilor cerești, universul în totalitatea lui. (< fr. astronomie, lat., gr. astronomia)

ASTRONOMÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul aștrilor și cu legile mișcării lor. – Fr. astronomie (lat. lit. astronomia).

*astronomíe f. (vgr. astronomia). Știința mișcăriĭ stelelor. – Originea astronomiiĭ se perde [!] în timp. Cel dintîĭ Pitagora a observat învîrtirea pămîntuluĭ în prejuru luĭ și al soareluĭ și a alipit sistemeĭ solare planetele și cometele (140 înainte de Hristos). Ptolemeŭ, celebru astronom al școaleĭ din Alexandria, stabili o sistemă completă, pe care o adoptară toate națiunile; el admitea, contrar luĭ Pitagora, că pămîntu e centru universuluĭ și că toate astrele se învîrtesc în prejuru luĭ. În seculu XV, Copernic astronom polon, demonstră erorile luĭ Ptolemeŭ și aduse astronomia ĭar la ideile luĭ Pitagora.

astronomíe s. f., art. astronomía, g.-d. astronomíi, art. astronomíei