Toate definitiile

ASTRĂGÁCI, astrăgace, s. n. Instrument de cizmărie folosit la întins talpa sau la întors cizmele pe față, după ce au fost cusute. – Cf. bg. străgaci „răzuitor”.

ASTRĂGÁCI, astrăgace, s. n. Instrument de cizmărie folosit la întins talpa sau la întors cizmele pe față, după ce au fost cusute pe dos. – Comp. bg. străgači „răzuitor”.

astrăgácĭ și (Mold.) aftărăgacĭ n., pl. ce (probabil, germ. Cp. și cu rus. ostrogáti, a gelui, orĭ cu ung. esztergázni, a întoarce). Sec. 19. O unealtă de lemn lungă cam de jumătate de metru și puțin încovoĭată la un capăt cu care cizmaru întorcea pe față cizma cusută.

astrăgáci s. n., pl. astrăgáce

astragáci (-ce), s. n. – Unealtă de cizmărie folosită la întors cizmele pe față, după ce au fost cusute pe dos. Mag. esztergázni „a întoarce” (Scriban); finalul, prin analogie cu trăgaci. Nu este probabilă ipoteza lui Philippide, ZRPh., 1907 p. 294 și Pascu, Suf., 198, bazată pe lat. extrahere.