Toate definitiile

ATERIZÁ, aterizez, vb. I. Intranz. (Despre aeronave) A efectua toate operațiile necesare pentru a reveni și a se opri pe sol. ♦ Fig. (Despre oameni) A sosi, a apărea pe neașteptate undeva. – După fr. atterrir.

A ateriza ≠ a decola

aterizá (aterizéz, aterizát), vb. – (Despre aeronave) A afectua operațiile necesare pentru a reveni și a se opri pe sol. Fr. atterrir, cu finalul propriu multor vb. neol., cf. simboliza ‹ symboliser, minimiza ‹ minimiser etc. – Der. aterizaj, s. n. (aterizare).

ATERIZÁ vb. I. intr. (Despre avioane) A lua contact cu pământul după zbor, mergând pe roți până la oprire; (despre nave) a lua contact vizual cu uscatul (venind din larg) și a-l identifica. ♦ (Sport) A lua contact cu solul după o săritură. [Cf. fr. atterrir].

ATERIZÁ vb. tr. 1. (despre aeronave) a reveni pe pământ, după zbor. ◊ (despre nave) a lua contact vizual cu uscatul, venind dinspre larg. 2. (sport) a lua contact cu solul după o săritură. (după fr. atterrir)

ATERIZÁ, aterizez, vb. I. Intranz. (Despre avioane) A lua contact cu pământul coborând din zbor și rulând până la oprire. – După fr. atterrir.

*ateriséz orĭ -zéz v. intr. (fr. atterrir-attérissant). Mă scobor pe pămînt, vorbind de aeroplane. V. amerisez.

aterizá (a ~) vb., ind. prez. 3 aterizeáză