Toate definitiile
ATERIZÁJ, aterizaje, s. n. Aterizare. – Din fr. atterrissage.
ATERIZÁJ s. v. aterizare.
ATERIZÁJ s.n. 1. Aterizare. 2. Loc unde o navă poate să tragă la uscat. [< fr. atterrissage].
ATERIZÁRE, aterizări, s. f. 1. Acțiunea de a ateriza; aterizaj. 2. (Sport) Atingere a solului ca fază finală a unui exercițiu în gimnastică, atletism etc. – V. ateriza.
ATERIZÁRE s. (AV.) aterizaj. (~ turboreactorului.)
Aterizare ≠ decolare
ATERIZÁRE s.f. Acțiunea de a ateriza; luarea contactului cu pământul de către un avion după zbor; aterizaj. ◊ Tren de aterizare = sistem de două sau de trei roți cu ajutorul căruia avionul rulează pe teren. ♦ (Sport) Luarea contactului cu pământul după săritură. [<ateriza].
ATERIZÁJ s. n. 1. aterizare. 2. loc unde o navă poate să tragă la uscat. (< fr. atterrissage)
ATERIZÁJ s. n. Faptul de a ateriza. – Fr. atterrissage.