Toate definitiile
ATOM MARCÁT s. v. trasor.
ATÓM, atomi, s. m. 1. Cea mai mică parte dintr-un element chimic care mai păstrează însușirile chimice ale elementului respectiv. ◊ (Fiz.; în compusul) Atom-gram = greutatea exprimată în grame a masei unui atom. 2. Corpuscul infinit de mic, indivizibil, considerat în trecut a fi ultimul element constitutiv al corpurilor. – Din fr. atome, lat. atomus.
atóm (atómi), s. m. – Cea mai mică parte dintr-un element chimic. Lat. atomus, de la gr. ἄτομος (sec. XVII, cf. Gáldi 155). – Der. (din fr.) atomic, adj.; atomicitate, s. f.; atomism, s. n.; atomist, s. m.; atomistic, adj.
ATÓM s.m. 1. Cea mai mică parte a unui element chimic, care păstrează proprietățile fizico-chimice ale acestuia, posedând o structură caracteristică complexă. 2. (În concepția materialist-mecanicistă) Particulă materială infinit de mică, indivizibilă, eternă, considerată a fi ultimul element constitutiv al corpurilor. [< fr. atome, it. atomo < lat. atomus, gr. atomos – indivizibil].
ATÓM s. m. cea mai mică particulă a unui element chimic. ♦ ~ -gram = valoare în grame a masei atomice a unui element chimic. (< fr. atome, lat. atomus, gr. atomos)
ATÓM, atomi, s. m. 1. Cea mai mică parte dintr-un element chimic, care poate exista fie singură, fie în combinație cu particule asemănătoare ale aceluiași element sau ale altui element și care reprezintă un sistem complex, compus dintr-un nucleu încărcat cu electricitate pozitivă și din electroni, care se mișcă în jurul lui. 2. (În concepția materialist-mecanicistă) Corpuscul infinit de mic, indivizibil, considerat a fi ultimul element constitutiv al corpurilor. [Var.: (înv.) atomă, atome, s. f.] – Fr. atome (lat. lit. atomus).
*atóm m. și vechĭ n., pl. urĭ și e (lat. átomus, d. vgr. átomos, indivizibil, care nu se poate tăĭa de mic ce e; fr. atome. V. tom). Chim. Corp foarte mic presupus că nu se maĭ poate divide și din care se compun moléculele corpurilor simple. Fig. Lucru foarte mic față de altu: oameniĭ îs niște atomĭ în univers.