Toate definitiile

AÚLIC, -Ă, aulici, -ce, adj. Care aparține curții unui suveran, privitor la curtea unui suveran. – Din lat. aulicus, fr. aulique.

AÚLIC s.n. Tribunal suprem în vechiul imperiu german. [Pron. a-u-. / < lat. aulicus].

AÚLIC², -Ă adj. de curte; rafinat, elegant. ♦ consiliu ~ = tribunal suprem în Imperiul Romano-German; consilier ~ – sfetnic la curtea Habsburgilor. (< fr. aulique, lat. aulicus)

AÚLIC¹ s. n. tribunal suprem al vechiului Imperiu German. (< lat. aulicus)

*aúlic, -ă adj. (vgr. aulikós). Al curțiĭ suverane. Consilier aulic (în vechea Germanie și Austrie), titlu de mare distincțiune acordat înalților funcționarĭ și profesorilor. – Maĭ corect ar fi áŭlic.

aúlic adj. m., pl. aúlici; f. aúlică, pl. aúlice