Toate definitiile

ÁULĂ, aule, s. f. Sală mare într-o clădire publică, destinată festivităților, conferințelor, cursurilor etc. [Pr.: a-u-] – Din lat. aula.

ÁULĂ s. v. curte, palat.

ÁULĂ s.f. 1. (Ant.) Curte în fața locuințelor importante, în jurul căreia se grupau dependințele. 2. Sală mare de festivități (aflată mai ales în incinta unei instituții de învățământ). 3. (În orânduirea feudală) curte domnească sau împărătească. [Pron. a-u-. / < lat. aula, cf. germ. Aula].

ÁULĂ s. f. 1. (ant.) curte în fața locuințelor importante în jurul căreia se grupau dependințele. 2. (în evul mediu) curte princiară. 3. sală de conferințe, cursuri sau festivități (în incinta unei instituții). (< lat. aula, germ. Aula)

ÁULĂ, aule, s. f. 1. Sală mare într-o clădire publică, destinată festivităților. 2. (În orânduirea feudală) Curte domnească sau împărătească. [Pr.: a-u-] – Lat. lit. aula.

*áulă f., pl. e (lat. aula, d. vgr. aulé). Mare sală p. solemnitățĭ într´o universitate saŭ în altă școală. – Fals aúlă.

áulă (a-u-) s. f., g.-d. art. áulei; pl. áule