Toate definitiile

AUTOCEFÁL, -Ă, autocefali, -e, adj. Care se bucură de autocefalie. [Pr.: a-u-] – Din fr. autocéphale.

AUTOCEFÁL adj. (BIS.) independent, neatârnat. (Biserica ortodoxă română este ~.)

AUTOCEFÁL, -Ă adj. (Despre biserica ortodoxă) Care se conduce singur; independent, neatârnat. [< fr. autocéfale, cf. gr. autos – însuși, kephale – cap].

AUTOCEFÁL, -Ă adj. care se bucură de autocefalie. (< fr. autocéphale)

AUTOCEFÁL, -Ă, autocefali, -e, adj. (Despre forma de organizare a bisericii ortodoxe) Care se conduce singur. – După fr. autocéphale (< gr.).

*autocéfal și -ál, -ă adj. (vgr. autokéfalos, d. autós, însușĭ, și kephalé, cap). Independent (față de străinătate): biserica românească e autocefală de la 1885.

autocefál (a-u-) adj. m., pl. autocefáli; f. autocefálă, pl. autocefále