Toate definitiile
AUTODAFÉ, autodafeuri, s. n. 1. Ceremonie în cursul căreia cei condamnați de inchiziție pentru erezie erau puși să revină la credința părăsită. 2. Ardere pe rug la care erau condamnați, în timpul inchiziției, cei socotiți eretici; p. ext. acțiune care duce la distrugerea prin foc. [Pr.: a-u-] – Din fr. autodafé.
AUTODAFÉ s.n. Arderea pe rug a ereticilor condamnați de inchiziție (în Spania); (p. ext.) ardere, nimicire prin foc. [Pron. a-u-, pl. -euri. / < fr., it. autodafé, cf. port. auto da fé – act de credință].
AUTODAFÉ s. n. 1. ceremonie de ardere pe rug a ereticilor condamnați de inchiziție. 2. ardere, nimicire prin foc. (< fr. autodafé, port. auto da fé, act de credință)
AUTODAFÉ, autodafeuri, s. n. Ardere pe rug la care erau condamnați, în timpul inchiziției, cei socotiți eretici; p. ext. ardere, nimicire prin foc. [Pr.: a-u-] – După fr. autodafé.
*auto-da-fé n., pl. eurĭ (pg. auto da fè, sp. auto de fe, act de credință). Arderea vinovatuluĭ pe rug în timpu Inchizițiuniĭ. Fig. Iron. Aruncare în foc, ardere: a face un auto-da-fe din biblioteca ta.