Toate definitiile

AUTODOTÁ, autodotez, vb. I. Refl. A-și procura prin mijloace proprii cele necesare activității. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + dota.

AUTODOTÁ vb. a se autoutila. (O uzină care s-a ~.)

AUTODOTÁ vb. I. tr. A autoutila. [Et. incertă].

AUTODOTÁ vb. refl. a se autoutila. (< auto¹- + dota)