Toate definitiile
AUTOMULȚUMÍRE s. f. Satisfacție de sine (nu întotdeauna justificată) la care ajunge cineva, adesea fără a aștepta aprecierile celorlalți; autoîncântare. [Pr.: a-u-] – Auto1- + mulțumire.
AUTOMULŢUMÍRE s. autoîncântare. (Sentiment de ~.)
AUTOMULȚUMÍRE s.f. Mulțumire de sine însuși în urma unor succese, care duce la suficiență, la stagnare, la regres și la lipsă de vigilență; autoîncântare. [< auto1- + mulțumire].
AUTOMULȚUMÍRE s. f. mulțumire de sine, în urma unor succese, care duce la suficiență, stagnare; autoîncântare. (< auto1- + mulțumire)
AUTOMULȚUMÍRE s. f. Mulțumire de sine însuși în urma unor succese (reale sau aparente), care duce la lipsă de vigilență, de atitudine autocritică, la stagnare și regres. – Din auto1- + mulțumire.
automulțumíre (a-u-) s. f., g.-d. art. automulțumírii