Toate definitiile

AUTOTOMÍE s. f. Proces de automutilare specific unor animale care constă în însușirea de a-și detașa în caz de primejdie o parte a corpului (coadă, picior etc.), care ulterior se poate regenera. [Pr.: a-u-] – Din fr. autotomie.

AUTOTOMÍE s.f. Automutilare la care recurg unele animale (ca șopârla etc.) pentru a scăpa de anumite pericole. ♦ Capacitate pe care o au unele organisme vegetale de a pierde și apoi de a reface unele părți ale organismului. [Gen. -iei. / < fr. autotomie, cf. gr. autos – însuși, tome – tăiere].

AUTOTOMÍE s. f. 1. autoamputare a unei părți a corpului la care recurg unele animale (șopârla, crabii). 2. capacitate pe care o au unele organisme vegetale de a-și reface unele părți desprinse spontan. (< fr. autotomie)

autotomíe (a-u-) s. f., art. autotomía, g.-d. autotomíi, art. autotomíei