Toate definitiile

AUTOTRÓF, -Ă, autotrofi, -e, adj. (Despre organisme vegetale) Care este capabil să transforme substanțele anorganice în elemente organice necesare hranei. [Pr.: a-u-] – Din fr. autotrophe.

AUTOTRÓF, -Ă adj. (Biol.; despre organisme) Care își produce singur substanțele de care are nevoie. [Pron. a-u-, pl. -fi, -fe. / < fr. autotrophe, cf. gr. autos – însuși, trophe – hrană].

AUTOTRÓF, -Ă adj. (despre organisme vegetale) care își produce singur substanțele nutritive necesare. (< fr. autotrophe)

autotróf (a-u-to-trof) adj. m., pl. autotrófi; f. autotrófă, pl. autotrófe