Toate definitiile

AȘEZĂMẤNT, așezăminte, s. n. Instituție creată pentru o activitate de folos obștesc. ◊ Așezământ cultural (sau de cultură) = instituție care duce o acțiune organizată de propagare a culturii. – Așeza + suf. -(ă)mânt.

AŞEZĂMÂNT s. v. fundaţie.

AŞEZĂMÂNT s. v. acord, amplasament, aranjament, astâmpăr, aşezare, calm, combinaţie, contract, convenţie, descălecare, dispoziţie, hotărâre, instituţie, întocmire, înţelegere, învoială, învoire, legământ, linişte, loc, logodnă, odihnă, ordin, organizare, orânduială, orânduire, pace, pact, poruncă, poziţie, repaus, rânduială, temperatură, tihnă, tranzacţie, unitate.

AȘEZĂMẤNT, așezăminte, s. n. 1. (În expr.) Așezământ cultural (sau de cultură, adesea eliptic) = instituție care duce o acțiune organizată de propagare a culturii în mase. 2. (Rar, la pl.) Așezări omenești. 3. (Înv.) Nume dat Vechiului și Noului Testament. – Din așeza + suf. -(ă)mânt.

așezămînt n., pl. inte (d. așez). Vechĭ. Așezare. Loc de așezare. Situațiune (a locurilor). Înțelegere, învoĭală. Azĭ. Stabiliment. Instituțiune: așezăminte de cultură.

așezămấnt s. n., pl. așezămínte