Toate definitiile
AȚINTÍ, ațintesc, vb. IV. Tranz. A-și îndrepta (ochii, privirea etc.) țintă spre cineva sau ceva; a pironi. – A3 + ținti.
AŢINTÍ vb. a fixa, a pironi, a ţinti, a ţintui, (rar) a sticli, (înv. şi reg.) a stâlpi, (rar fig.) a scufunda. (Îl ~ cu privirea; îşi ~ ochii.)
AŢINTÍ vb. v. aspira, dori, jindui, năzui, ochi, pofti, pretinde, râvni, tinde, ţinti, urmări, visa, viza.
AȚINTÍ, ațintesc, vb. IV. 1. Tranz. A-și îndrepta (ochii, privirea etc.) țintă spre cineva sau ceva; a pironi. 2. Tranz. A îndrepta o armă de foc spre o țintă; a ochi. 3. Intranz. (Înv.) A aspira, a năzui, a tinde către... [Var.: ațintá vb. I] – Din a3 + ținti.
ațintésc v. tr. (d. țintă. V. țintesc). Îndrept, pironesc, fixez: șĭ-a ațintit ochiĭ spre el, asupra luĭ.
ațintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ațintésc, imperf. 3 sg. aținteá; conj. prez. 3 să aținteáscă