Toate definitiile

B s. m. invar. A patra literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană oclusivă bilabială sonoră (4)). [Pr.: be].

b² (sunet) [cit. bî] s. m., pl. b

b¹ (literă) [cit be / bî] s. m. / s. n., pl. b / b-uri

B s. m. invar. A treia^[1] literă a alfabetului, numită „be”, și sunetul corespunzător.

<b>bb> m. A doŭa literă a alfabetului latin. Reprezintă un sunet labial sonor care corespunde cu <b>pb> cînd e șoptit (ca în beltea, peltea) și cu <b>nb> cînd e emis pe nas (ca în grabnic, gramnic). Grecii moderni l-aŭ prefăcut în <b>vb> (ca’n varvar, barbar). Se pron. be.