Toate definitiile
BALCẤZ, -Ă, balcâzi, -e, adj. (Reg.) Urât, hâd, diform, slut, pocit. – Et. nec.
BALCÂZ adj. v. diform, hidos, hâd, pocit, schimonosit, slut, strâmb, urât.
balcîz (balcî́ză), adj. – Umflat, obez. Tc. balik kiz „fată grasă” (Iogu, GS, V, 362). Sînt prin urmare greșite interpretările date de Șeineanu, II, 37 (din tc. balkiz) sau de Lokotsch 203 (din tc. balqis), cuvinte pe care Tagliavini, Arch. rom., XII, 168, nu le-a putut identifica în tc.; de asemenea cea a lui Scriban, bazată pe tc. bal kiz „fată dulce ca mierea”, sau, mai înainte, cea dată de Loebel, plecînd de la ngr. παλαιά Kύζιϰος.
BALCẤZ, -Ă, balcâzi, -e, adj. (Reg.) Urât, hâd, diform.
balcî́z, -ă adj. (poate d. turc. bal-kyz, fată de mĭere, pin antiteză. După Löbel, turc. balkyz, ar veni d. ngr. Palai i Kýzikos, ruinele vechĭuluĭ Cizic). Fam. Urît: fată balcîză. Cov. S.f. Grăsană, bașoldină.