Toate definitiile

BANDÍT, bandiți, s. m. Persoană care face parte dintr-o bandă¹ de răufăcători; tâlhar, răufăcător, gangster. – Din fr. bandit, it. bandito.

BANDÍT s. 1. v. tâlhar. 2. v. criminal. 3. v. ticălos.

bandít (bandíți), s. m. – Tîlhar, răufăcător. It. bandito, de unde și fr. bandit. – Der. banditesc, adj.; banditism, s. n.

BANDÍT s.m. Tâlhar; brigand; asasin. [< it. bandito, cf. fr. bandit].

BANDÍT, bandiți, s. m. Tâlhar. – Fr. bandit.

BANDÍT s. m. tâlhar; brigand; gangster. (< fr. bandit, it. bandito)

*bandít m. (fr. bandit, d. it. bandito, care vine d. banda, bandă, ceată). Tîlhar. V. cetaș.

bandít s. m., pl. bandíți